Copilului îi este frică? 7 mesaje greșite pe care le transmit părinții și care îi afectează pe copii

Sursa foto: Pixabay.com

Toți copiii se confruntă cu anumite frici, la un moment dat. Diferă doar tipul de frică, intensitatea și perioada în care această emoție se manifestă mai pregnant.

Fiecare părinte își dorește să-și ajute copilul să-și depășească fricile ușor și rapid. Cu toate acestea, neștiind cum anume să-și ajute copiii, majoritatea părinților nu numai că nu reușesc să o facă, ci le creează provocări emoționale suplimentare. 

De altfel, frica nu este o emoție rea în sine. Ea are rolul de a avertiza persoana în privința eventualelor pericole. Frica este cea care ne face să fugim când suntem atacați, să ne ferim când vedem că un obiect se îndreaptă spre noi sau să țipăm atunci când ne simțim depășiți de situație și avem nevoie de ajutor. 

De regulă, părinții simt nevoia să intervină în cazurile în care consideră că fricile copilului nu sunt justificate. Un copil care are multe frici sau care are câteva frici, însă le simte foarte intens, se poate confrunta cu dificultăți de adaptare la situații noi, cu stări de anxietate sau cu probleme de concentrare.

Ceea ce își doresc părinții este să-și ajute realmente copiii să-și gestioneze emoția de frică. Tocmai de aceea, în acest articol, discutăm despre 7 tipuri de mesaje greșite pe care părinții le transmit copiilor cu intenția bună de a-i ajuta să scape de frici.

 

7 mesaje greșite pe care părinții le transmit copiilor pentru a-i ajuta să-și depășească fricile

 

1. Negarea fricii

O abordare extrem de frecventă în rândul părinților și al bunicilor este să nege existența fricii prin mesaje de genul “Nu îți este frică!”. Adulții consideră că, dacă cel mic își ignoră frica, ea va dispărea, se va diminua sau cel puțin nu îl va împiedica pe copil să facă ceea ce dorește să facă. 

În realitate, însă, această abordare îl pune pe copil într-o încurcătură: el simte această emoție, însă adultul afirmă că nu ar trebui să o simtă. Copilul poate simți că ceva este în neregulă cu el din moment ce simte frică într-un context în care nu ar trebui să o simtă. În felul acesta, copilul învață să-și nege emoțiile, să le ignore, astfel încât emoțiile dificile devin și mai greu de gestionat.

 

2. Comparația cu alți copii

“Uită-te la prietenul tău ce curajos este, nu îi e frică deloc!” Comparațiile cu alți copii, fie ei frați sau prieteni, îl fac pe copil să se simtă inferior și inadecvat. Copilul ar putea crede că ceva nu este în regulă cu el, în timp ce alți copii sunt perfecți, ceea ce le oferă dreptul de a primi aprecierea și iubirea adulților, spre deosebire de el.

Comparația cu alți copii nu motivează copilul să-și schimbe comportamentul sau emoțiile, ci doar îi erodează stima de sine și imaginea de sine.

 

3. Glume sau ironii pe seama fricii copilului

Nu este o idee bună nici să faci glume sau ironii pe seama fricilor pe care le manifestă copilul. Această atitudine îi transmite celui mic că este inadecvat și îi erodează încrederea în sine, ceea ce va face ca temerile să fie și mai greu de depășit sau chiar să degenereze în fobii.

 

4. Forțarea copilului să-și depășească frica

Un instrument pe care psihologii și terapeuții îl folosesc în lucrul cu persoanele care se confruntă cu frici puternice este expunerea treptată și foarte bine dozată la obiectul fricii, ajutându-și, astfel, clienții să o depășească. Cuvintele cheie pentru succesul acestei strategii sunt “treptată” și “dozată”. Din acest punct de vedere, nu toți părinții știu care este ritmul și doza de expunere la obiectul fricii potrivite pentru copilul lor. Din acest motiv, a forța un copil să se confrunte cu frica lui poate fi o experiență foarte traumatizantă pentru el.

 

5. Explicații care arată că frica este nejustificată

“Nu ai de ce să te temi. Nu e nimic aici de ce să-ți fie frică”, le spun numeroși părinți odraslelor lor atunci când acestea manifestă frică. În plus, de multe ori, părinții aduc argumente și explicații logice cu scopul de a-i face pe copii să înțeleagă că frica lor este nejustificată. Însă, oricât de bune ar fi argumentele, ele se adresează rațiunii, în timp ce frica este o manifestare a părții emoționale a copilului. Cu alte cuvinte, faptul că înțelege că nu are motive concrete să-i fie frică nu reduce cu nimic intensitatea emoției de frică pe care o resimte.

 

6. Aluzii că la vârsta lui nu ar trebui să simtă frică

Unii părinți fac apel la dorința copiilor de fi mai mari pentru a-i rușina din cauza fricilor lor: “Ești atât de mare și ți-e frică de întuneric?” sau “Băieții mari nu se tem de câinii care latră”. Procedând în acest mod, copilul simte rușine și vinovăție, emoții care nu îl ajută deloc să aibă mai multă putere să gestioneze ceea ce simte. În plus, el învață că nu este cum ar trebui să fie la vârsta pe care o are, însă nici nu știe exact ce ar trebui să facă pentru ca părinții lui să fie mulțumiți de el.

 

7. Etichetarea copilului

Una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac părinții cu intenția de a-și ajuta copiii să scape de frici este să le pună etichete de tipul “Ești un fricos”. Este binecunoscut faptul că cei mici își formează imaginea despre sine având la bază informațiile pe care i le transmit părinții verbal și nonverbal. Odată ce a aflat de la părintele său că este fricos, copilul va crede acest lucru și nici măcar nu va mai fi motivat să-l schimbe, considerându-l o caracteristică firească a sa.

 

Iată, așadar, 7 greșeli frecvente pe care le fac părinții care doresc să-și ajute copiii să-și depășească fricile. Dacă te întrebi care sunt soluțiile potrivite, recomandate de specialiști, cu ajutorul cărora îți poți ghida copilul să-și depășească temerile, în următorul nostru articol vom discuta despre ele.

 

Sursa foto: Pixabay.com

 

Daca ti-a placut distribuie mai departe: